Cum funcţionează direcţionarea sunetului (ori cum să faci o petrecere fără să te audă vecinii)
Rasfoind internetul am dat peste un articol interesant. Sper sa va placa si voua!
Scenariu: Tocmai ţi-ai cumpărat un sistem audio ultimul răcnet pentru care ai pus bani la ciorap aproape un an. În sfârşit este la tine în casă, instalat şi gata de zdrăngănit. După ce îl priveşti admirativ vreo juma' de oră, încântat de afacerea făcută, te hotărăşti în cele din urmă să îl testezi pentru a vedea dacă îţi gâdilă urechile la fel de armonios precum în magazin. Faci ultimele setări la bas şi apeşi cu mâna tremurândă PLAY în Winamp.
ZDRAAANG!!!
Geamurile apartamentului încep să vibreze, pisica terifiată o zbugheşte în bucătărie, orhideea din glastră îşi leapădă petalele, iar câţiva câini încep să latre neliniştiţi pe-afară. Sublim! Ce sunet... Ce claritate... Este exact ce ţi-ai dorit. Dar ce-i asta? Parcă se aude o bătaie în uşă. Închizi repede muzica. Având o vagă bănuială, mergi tiptil la uşă şi apropii, cu inima strânsă, ochiul de vizor: e vecinul cu o falcă în cer şi una-n pământ. Ooops!...
Acest scenariu ar putea ajunge de domeniul trecutului, dacă tehnologia de direcţionare a sunetului va ajunge la un grad de perfecţionare înalt.
Cum funcţionează
După cum bine ştiţi, sunetele pe care le scoate un om sunt produse de corzile vocale care vibrează în gât, în timp ce sunetele scoase să zicem de o chitară, provin din vibraţia corzilor ei. Numărul vibraţiilor pe care le face un obiect în timp ce scoate un sunet se numeşte frecvenţă , iar unitatea de măsură a acesteia se numeşte Hertz. Undele sonore care pot fi auzite de noi au o limită a frecvenţei de 20.000 Hz. Orice sunet care depăşeşte acest prag devine inaccesibil urechilor noastre.
Sunetul care provine de la difuzoarele clasice are lungimi de undă mari, ceea ce face ca acesta să se răspândească mai uşor în toate direcţiile, exact ca şi lumina dintr-un bec. De asemenea, el se află într-o limită a frecvenţei care îi permite să fie auzit de către noi. Ultrasunetele, pe de altă parte, au lungimi de undă mici, de obicei de doar câţiva milimetri. Cu alte cuvinte, ultrasunetele călătoresc într-un fascicul îngust (asemeni fasciculului unei lanterne), ceea ce le face ideale pentru concentrarea lor doar într-o anumită zonă.
Dar undele sonore au nevoie de un mediu prin care să se deplaseze, fie că este vorba de aer, apă, sticlă sau metal. Aceste medii distorsionează sunetul. Pe măsură ce ultrasunetele se deplasează, aerul distorsionează unda sonoră, producând o gamă de frecvenţe, inclusiv sunet care poate fi auzit, dar numai de persoanele care se află în direcţia fasciculului. Aşadar oricine se află în calea acestuia, îi întrerupe înaintarea, motiv pentru care sistemele trebuie să îl proiecteze în mod ideal de undeva de sus. Cum anume se reproduce exact sunetul emis, a descoperit acum câţiva ani Joseph Pompei, pe atunci doctorand la M.I.T. şi cel mai tânăr inginer de la Bose (la doar 16 ani). Deşi primele experimente cu ultrasunete au fost făcute în anii 60 în scopuri militare şi cercetătorii japonezi au făcut ceva progrese 20 de ani mai târziu, nimeni nu a reuşit să creeze până în 1998 o aplicaţie comercială a acestei tehnologii.
Unde se aplică
Pompei a pus bazele companiei Holosonics, a denumit aparatul conceput de el Audio Spotlight şi a început să îl comercializeze. Supermarketurile au început să testeze această tehnologie pentru reclama personalizată. În loc să emită muzică şi anunţuri printr-un sistem clasic omnidirecţional care se adresează tuturor clienţilor, Audio Spotlight poate face sunetul perceptibil doar în locaţii certe. De exemplu un client care se află la raionul de cereale, în timp ce trece prin dreptul unei mărci anume, poate auzi dintr-o dată o reclamă la marca respectivă de cereale. Cu toate acestea persoanele din raioanele învecinate nu vor auzi nimic.
Muzeele şi bibliotecile pot cu ajutorul acestei tehnologii să păstreze spaţii mari liniştite, în timp ce oferă sunet în anumite locaţii specifice. De exemplu în timp ce admiri un tablou de Velasquez, poţi să asculţi informaţii despre acesta, fără a-i deranja pe ceilalţi vizitatori. De fapt el a înlocuit căştile de la toate info-pointurile bibliotecii publice din New York.
Sistemul ar putea pune capăt o dată pentru totdeauna războiului pentru volumul televizorului de acasă sau pentru preferinţele muzicale mai exotice. Şi de asemenea, după ce aria de proiecţie a sunetului (care la sistemele cele mai performante nu depăşeşte doi metri) va creşte şi calitatea sunetului se va îmbunătăţi, vom putea organiza petreceri la noi acasă fără a avea grija vecinilor...
Dacă te gândeşti să îţi achiziţionezi un sistem Audio Spotlight, accesează Holosonics.com
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
)