Darius M. scrie:
In alte parti se fac comparatii intre driverul asta de 2`` si un tweeter, culmea fiind ca tweeterul suna "mult mai bine"
În alte părți se încearcă driverele cu microfonul și se ajunge la concluzia că ”pocnește”.
Acesta este nivelul de profesionalism ”din altă parte”
Hai să ne vedem de ale noastre și să îi lăsăm pe ”specialiști” să își consume obsesiile lor.
Un driver de 2” ( VC=3”) va fi întotdeauna un driver dificil.
Este rezistent, coboară foarte jos, dar problema esențială este că acest difuzor trebuie să acopere 4 octave ( 1Khz - 16khz ).
Este imposibil din punct de vedere tehnic să poți face un driver + un horn perfect în toată această bandă de frecvență.
Sunt drivere de multe mii de dolari ( audiofile ) care tot nu pot acoperi această bandă în mod liniar.
Aceste deficiențe le putem corecta ( în mod rezonabil ) cu un DSP.
Din păcate, este destul de complicat să o faci ”după ureche”, pentru că apar multe interacțiuni între difuzoarele de joase și cele de înalte.
Dacă tragi de medii, pe partea de 12”, vor apare influențe și la 10Khz. Pare straniu, dar se întâmplă în mod frecvent. Este doar un exemplu.
O altă mare dificultate constă în corectarea dezechilibrelor introduse de timbrul hornului. Spun că este dificil pentru că în horn apar fenomene de anulare complexe, care - uneori - nu pot fi corectate nici măcar cu DSP-ul. De exemplu, un horn de 2” cu care am lucrat în trecut are o caracteristică foarte ciudată, care omoară frecvențele de 10-11khz. Ca să corectezi problema, e nevoi de un PEQ cu gain si Q mare. Acea problemă necesită un aport mult prea mare de putere, iar driverul va fi încălzit suplimentar, doar pentru a corecta o problemă a hornului.
Ceea ce spun aici nu se referă la o marcă anume, ci la toate mărcile.
Indiferent de preț, sau soluția aleasă, trebuie să acceptăm ideea de compromis.
Indiferent că plătim foarte mult pe o boxă, sau mai puțin, ambele soluții vor fi un compromis, pentru că în acustică nu există soluția ideală, așa cum nici în gastronomie nu există mâncarea perfectă, care să placă tuturor.
Despre sound și gusturi ar fi mult de discutat, dar ca să putem evalua corect o sonorizare, cred că întotdeauna ar trebui să pornim de la elementele de bază. Adică de la câți bași erau, ce tip, ce mărime a difuzoarelor, câte topuri, ce topologie, ce putere, ce fle de amplasament, etc.
În aceeași sală sonorizarea poate fi excelentă și oribilă, în același timp.
Totul depinde de unde asculți. De aceea, dacă ați remarcat, chiar și la concertele mari, cu buget nelimitat, apar oameni care spun că a sunat prost, în timp ce alții spun că a sunat dumnezeiește.