Mai e o problemă.
Nu numai tehnica a evoluat, dar şi pretenţiile utilizatorilor.
De exemplu, acum 18 ani, în 1990 ( pentru mine parca a fost alaltăieri ), o boxă full range cu un driver Eminence PSD2002 şi ME15-300LF, la 300w rms, era socotită o boxa ultra bazată. Puţină lume avea aşa ceva.
Dacă aduceai un sub RCF, la vreo sonorizare, cu două 18" de 750w rms, îşi făceau lăutarii poze cu mâna pe el, ca să aibă amintire şi să se laude că a atins minunea.
Pe bune, nu glumesc deloc !
Un sistem compus din 4 boxe full range ( în genul descris mai sus ) şi 4 subbaşi cu câte un 18" de 600w, amplicate de doua staţii de 2 x600w şi 2 x 1000w pe suburi, era socotit a fi un sistem FOARTE puternic. Se făceau concerte pe stadion cu un sistem de acest gen, iar discotecile abia miroseau aşa ceva, dacă aveau idee că există astfel de scule.
Amplificatoarele erau destul de slabe şi dacă aveai un final de 2 x 700w/4ohm, ziceai că l-ai prins pe Dumnezeu de picior. 2 x 1200w era socotita drept o putere aberantă ( ca să îl citez pe Mircea ). Oamenii se temeau că o să surzească sau că o să spargă geamurile din tot cartierul, dacă îi dau drumul. Nu râdeţi că de acolo venim !
Am făcut o discotecă ( No Limit se numea) cu amplificare de 2 x 250w pe inalte, 2x400w pe medii, 2x450w pe bass şi 2 x 300w pe subbass ( doua hornuri duble de 1,5m3
) . De Paste sau de Crăciun intrau si 1500 de oameni. A fost ok şi nimeni nu se plangea de lipsa puterii.
Acum s-a schimbat macarena.
Si cel mai incepător muzicant nu mai vrea sunet decât de la 1400w în sus.
Dacă spui de 2 x 500w, stă cu inima îndoită. Dacă spui de 2 x 400w, îl jigneşi şi crede că îţi baţi joc de el.
La fel este şi la difuzoare.
400w rms a devenit o putere cam cum era pe vremuri cea de 150w. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Se cere putere din ce în ce mai mare, condensată în volum cât mai mic.
Nici dracu ( cu excepţia unor firme mici, care încă îşi mai permit să facă pirute printre piciorele elefanţilor ) nu mai fabrică boxe mari, pentru că nu se mai prea cer. Înainte, difuzorul era parte scumpă. Acum difuzorul a devenit partea mai ieftină. O boxă full range, normală, din plywood, făcută cu tot dichisul, îi costă pe flăcăii de la EAW cât 3 difuzoare. Înainte îi costa cutia doar vreo 30% din preţul difului.
Aceste schimbări au produs modificări masive.
Cine nu se conformează cererii, zboară de pe piaţă, fără prea multe şanse de revenire. Aşa s-a întâmplat cu Gauss, Fane, PD, RCF, Celestion. Au fost încăpăţânaţi şi au ajuns să dea faliment, sau să fie transformaţi în furnizori banali, apoi aruncaţi la gunoi.
Unii încearcă să îşi revină, aşa cum se zbate RCF.
B&C vinde puţin dar bine, ţin la calitate şi au clienţii lor tradiţionali.
Alţii vor să renască din propria cenuşa, producând în Asia (cazul Celestion şi Eminence ), dar este foarte greu să mai revii, odată ce ai stat nişte ani, într-un con de umbră. Gauss e dus, JBL nu mai vinde decât piese de schimb pentru boxele lor, sau ce le rămâne în plus, la preţuri pentru cine este super fan JBL, EV face la fel, PD s-a dus, fiind cumpărat de Eminence ( dacă am reţinut corect ), Fane a fost inundat şi a dat colţul, după o lungă şi nefericită agonie. Au mai apărut câţiva lupi tineri ( 18 Sound, Faital ) care ronţăie din piaţa italiană.
Selenium l-a faultat rău de tot pe Eminence, în SUA, furându-i din clienţii tradiţionali, precum Cervin Wega, B52, Peavey pe sunetul de instrument. BMS şi Obertone în Germania, au făcut o asociere cu nişte bulgari, fabricând difuzoare şi mâncând uşor, din piaţa englezilor şi italienilor.
PHL din Franţa nu se simte prea bine, la fel şi Ciare sau Sica ( Italia ).
Nici nu mor, dar nici bine nu le este.
Din păcate, cu cât cresc solicitările, cu atât mai greu este să rezişti competiţiei. Nu mai prea poţi să faci totul "in house", pentru că nu ai această capacitate de inovare şi susţinere a cercetării. De aceea toţi fabricanţii au fost nevoiţi să apeleze la cei mai buni din domeniu, ceea ce a fost pozitiv, dar au devenit dependenţi de soluţiile acestora, protejate prin patente.
De exemplu, Dupont ( cel mai prestigios fabricant de brice şi carice pentru industria audio, printre altele ) a dezvoltat nişte materiale sintetice care nu vor să se lipească decât cu lipiciul lor şi gata.
Cumperi KAPTON pentru suportul bobinei ? Automat devii abonat şi la adezivul special dezvoltat ( numai de ei ) pentru a lipi conductorul de suport. Nu cumperi Kapton, nu primeşti nici lipici iar viceversa e valabilă. Oricum, nici nu ai încotro, pentru că pe capton nu poţi lipi decât cu lipiciul lor.
În acest condiţii, nu mai merită să faci bobinele, pentru că alţii fac milioane de bobine, sunt axaţi numai pe asta, au cercetare, materiale, cumpară de la Dupon lipiciuri cu cisterna şi au preţuri de preţuri.
Având preţuri la jumătate, faţă de cât te costă pe tine, ca să le faci de unul singur, este o aberaţie sau o fudulie prostească, să preferi a face scump şi prsot, în loc sa cumperi bun şi ieftin, de la unul care numai asta face. Mulţi ansamblatori de difuzoare spun ca fac totul singuri şi chiar pun poze pe siteuri ca să arate asta. E o minciună. Fac doar nişte bobine pentru doua, trei modele, ca să fie de praf în ochi, dar grosul tot din Asia le vine.
Este doar un exemplu din alte câteva zeci.
Incet, fabricanţii de difuzoare, au devenit doar un fel de ansamblatori. Aceştia cumpără membrane dintr-o parte, bobine şi fire leonice din alta, şasiul vine dintr-un loc iar magnetul din altul. Ei le pun la un loc şi le bagă în cutie.
Toată această foşgăială de pe piaţă, a produs o creştere a competiţiei, până la un nivel neatins vreodată. Avantajul este pentru client, deocamdată.
Înainte de 1980, făcea Electrovoice un difuzor de 15", unul de 12", un driver de 1" şi le producea timp de 15 ani. EVM15L ( un difuzor excelent, de 200w rms ) a fost produs până prin 1998, adică aproape 20 de ani.
Cum era posibil ?
Foarte simplu.
Nu exista concurenţa de astăzi şi nici nebunia globalizării.
Acum eşti nevoit să schimbi un produs la 3 - 4 ani odată, ca să poţi fi la curent cu noutăţile. Dacă nu o faci, vin ceilalţi ( concurenţa ) şi te depăşesc. Este un ritm nebun, căruia puţini îi fac faţă.
Paudio este un caz ceva mai special.
A pornit ca furnizor de subansamble, piese, componente si produse OEM pentru cei mai importanţi actori ai domeniului, specializându-se şi devenind foarte buni în ceea ce făceau. Când au început ei, era muncă de pionierat, iar chinezii fabricau doar conserve de şuncă Ma-Ling, creioane, ascuţitori şi jucării pentru ţările comuniste. Iniţial, ei doar făceau munca repetitivă şi prost plătită pentru marii granguri. Find furnizor pentru cei mari, au fost nevoiţi să facă bine şi de aceea au rămas pe piaţă.
Şi acum, banul gros tot de acolo vine, adică din furnizarea componentelor OEM.
Timpul a trecut, iar roata s-a întors. Din nişte iluştri necunoscuţi, au ajuns nişte furnizori la poarta cărora este coada după colţ.
La ora actuală, P.audio fabrică în regim OEM ( subansamble, componente în diverse stadii de finisare ) pentru companii cum ar fi EAW, EAW Commercial, Mackie, Turbosound, Alesis, Master-Audio, Lem, Electrovoice etc.
Tot ei sunt furnizor de voice coils ( bobine ) şi alte componente
(membrane, soft part, T-Yoke ), pentru companii de top, cum ar fi (numesc doar câteva, pentru că de restul nu prea am voie să vorbesc, mai ales când vine vorba despre nişte firme europene ) JBL, DAS, Electrovoice etc.
În aceste condiţii, în acestă lume aflată în permanentă schimbare, nici ei nu îşi permit să stea pe loc, chiar dacă produsele lor actuale sunt vandabile. Afacerea aceasta este un fel de loterie. Dacă nu intuieşti direcţia, o dai în bară, pentru că nu ai timp să modifici din mers întreaga gamă de produse.
Este adevărat, ei au incercat şi varianta modificărilor permanente. Ceea ce a rezultat, cunoaşteţi cu toţii, adică o zăpăcire a utilizatorului, apariţia a mai multor seturi de date, pentru acelaşi model de difuzor, etc.
La nivel de OEM nu au fost aceste probleme, pentru că acolo este totul bătut în cuie. La nivel de utilizări DiY au apărut probleme de imagine, pe care ei le-au ignorat, piaţa DiY fiind destul de mică, raportată la grosul vânzărilor. Totuşi, era o deficienţă, pe care trebuiau să o repare.
Paudio a dorit să producă un impact puternic, nu doar o cosmetizare.
Până acum, nimeni, repet, nimeni din această industrie, nu a făcut o asemenea schimbare în forţă, cu excepţia RCF.
Era normal să fie aşa, pentru că piaţa se schimbă foarte repede.
Dacă vrei să fii băgat în seamă, trebuie să atragi atenţia cu chestii "pe bune". Cu schimbari de ambalaje şi texte de marketing, nu merge, pentru că oamenii au acces la informaţie. Nu mai poţi să vinzi un difuzor de 200w şi să spui că e bun la toate. Materialele sunt mult mai scumpe şi nu îţi mai permiţi sa faci experienţe, pe banii tăi, iar dacă nu merge, să nu îţi pese.
De exemplu, acum 3 ani, magneţii pe baza de Neodym erau de trei ori mai ieftini. Aluminiul era cu 120% mai ieftin. La fel era şi în cazul cuprului, oţelului, cositorului, etc.
Schimbarea de strategie s-a axat pe dezvoltarea unor produse de ultimă generaţie, performante, puternice, capabile să sune bine în cutii cât mai mici.
Înainte ( acum 10 ani ) un E15-200S era socotit a fi un difuzor standard, care sună foarte bine, cu condiţia să îl bagi într-o cutie de 140 - 180 de litri. Pe vremuri era foarte ok, dar acum, în 180 litri trebuie să faci un subbass de 1000w plus un satelit cu 12" şi driver de 2", de 600w, in care să dai cu cel puţin 2000w, cumulat.
Nu mai merge să strici atât de mult material şi manoperă, doar pentru a face o boxă de doar 200w.
Sad but true !
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
nu e aberant ! 
. acuma nu am atata cunostiinta cum ai tu sa zic ca firma respectiva ii de vina sau distribuitorii. Dupa mine cea mai tare boxa o reprezinta